vineri, 14 ianuarie 2011

Viata-o scanteie intre doua eternitati

Viata este un proces de devenire o combinatie de starii prin care trebuie sa trecem:o lacrima,un zambet,o dezamagire,o implinire,o joaca,o gluma,dragoste, ura,o vesnica tesatura de dorinte…


Oamenii se simt in siguranta atunci cand cunosc toate detalile a ceea ce va urma,ii sperie moartea,le este frica de simplu fapt ca misterul mortii pentru ei nu a fost dezlagat inca.E oare normal ca un simplu gand spre moarte sa iti umple trupul de furnicaturi,sa-ti provoace atata groaza,sa te infioare?Poate e normal sau poate nu...moartea ramane acelasi fenomen simplu pe care oamenii il fac sa para asa de inspaimantator.

De cand ne nastem neindreptam spre moarte,fiecare clipa care trece e un pas mai aproape de ea.Un numar infinit de clipe au trecut,poate pe unele le-ai irosit nepretuindu-le fiecare clipa in care iti ti ochii atintiti spre aceste randuri reprezinta un pas;un pas ce te aduce mai apoape de moarte.Nu pot intelege de ce unora le estefrica de moarte,nu este mai mult decat o clipa.

Unii spun ca moartea este ceea mai grea pedeapsa,depinde de fiecare in parte,depinde in ce iti este ancorata credinta,depinde despre ce ai invatat despre viata sau moarte.Viata e ca o carte….o carte vesnic deschisa,cu pagini albe ce asteapta sa fie scrise,pentru unii sfarsitul povesti lor se incheie atunci cand moarte ii rupe de aceasta lume;ei nu stiu ca defapt nu mor,doar se muta pe o stea.

Nu stiu daca pentru mine povestea de aici va mai tine mult,poate e vorba de doua ore,o saptamana sau poate multi ani.Dar ceea ce stiu este ca pentru mine sfarsitul vietii nu inseamna sfarsitul povesti mele,e doar inceputul…continuarea sa va scrie in Cer.