joi, 27 septembrie 2012

Scrisoare catre sufletul tau




Draga Suflete,




Probabil te intrebi de ce articolul meu de azi, ia forma unei scrisori, raspunsul se afla undeva pe parcursul randurilor ce urmeaza...







    Astazi iti scriu pentru ca lumea mi se pare din ce in ce mai lipsita de culoare, mai straina, mai ipocrita.Timpul zboara repede si ma simt ostenita sa tot vad oamenii alergand delirant pe acelasi drumuri, care ii duc la acelasi destinati, vieti dupa vieti...

E asa trist sa traversezi orasul si sa privesti oamenii in ochi...ce dureri, cat chin si rani sufletesti poti sa vezi.Privirile crunte, mi-au facut sa ma infior.






 Am zambit cerului, el poate imi va raspunde la zambet, oamenii nu o fac, am tras aer in piept si am inceput din nou sa le zambesc, dar nimic.
 Am simti priviri ce imi patrundeau prin piele si imi taiau respiratia, am simtit din privirea lor senzatia aceea cand cineva iti da un pumn un stomac, si aceea durerea care te seaca ca apoi sa te puna in genunchi.









M-am hotarat sa iti scriu pentru ca imi este prea greu sa iti vorbesc ca sa ma poti intelege.Poate nu te-am cunoscut niciodata, dar ai fost intotdeauna in gandurile mele, in sperantele mele...De ani de zile vad cum apar parca de nicaieri, oameni tot mai rai, mai cruzi, mai egoisti, mai fara suflet. Mie frica pentru tine, de ceea ce se va intampla daca te lasi condus de ei.



De ce ti-am izvorat lacrimi amare din ochii?
De ce lasi acaparat de melancolie cand lumea ar trebui sa iti fie mai draga?
De ce ce simti iti lipsteste ceva cand totul ar trebui sa fie perfec?De ce nu renunti la ideea ca nu esti bine? Te-as intreba acum ce-ti lipseste…dar deja iti stiu raspunsul…vrei ceva mai mult, cu toti vrem ceva mai mult.




     In viata nu le poti avea pe poate, poti sa lupti, sa te zbati si intr-un sfarsit sa recunosti ca unele lucruri nici nu trebuie sa le ai. 
Uni vorbesc, zbiara, nimic nu se mai intelege din zarva ce o fac cand dau din coate sa obtina tot mai multe lucruri fara de care ar putea duce o viata linistita si fericita, alti prefera sa taca, nu vor sa mai spuna nimic, nu mai cred in nimic, nu mai cred ca vor reusi, nu mai cred in fericire si se hotarasc sa uite de ea.

Sufletul meu e ca o carte intiparita cu litere mici si multe pagini a carui sfarsit parca nu il mai vezi, am atatea cuvinte in mine pe care as vrea sa ti le spun, cuvinte pe care probabil nu voi avea ocazia sa ti le spun pe toate....pentru ca nu e timp, pentru ca mie teama ca nu ma vei asculta...




Vroiam sa-ti scriu cateva cuvinte inainte ca dorinta de a-ti scrie sa dispara, o simpla scrisoare, cu ganduri pierdute revenite intr-un moment de luciditate.Iti multumesc ca ai citit aceste randuri, poate ai ramas cu ceva bun din ele, sau poate ai ajuns sa te pierzi in gandurile tale.



Nu astept un raspuns la scrisoarea mea catre tine, mergi doar pe drumul tau unic, nu alerga delirand alaturi de toti ceilalti.
"Lasa-i pe altii sa traiasca vieti obisnuite, dar nu si tu. Lasa-i pe altii sa se certe pe lucruri minore, dar nu si tu. Lasa-i pe altii sa planga din nimic, dar nu si tu. Lasa-i pe altii sa-si lase viitorul in mainile altora, DAR NU SI TU" by Jim Rohn




Cu drag, 
cea care niciodata, niciodata, niciodata nu renunta:)
ps.Nu uita sa zambesti, sa ierti si sa iubesti...